Simt sa imi pun sufletul pe tava…
Parintii mei au divortat cand aveam 2 ani si sora mea 3 ani. Ne-a crescut mama, cu mare ajutor de la mamaia. Tata s-a recasatorit imediat si a mai avut 3 copiii. Eu m crescut preluand rolul tatalui in casa, ba chiar am ajuns sa fiu barbatul in casa, sa am grija apoi de bunica pana a decedat (la 90 de ani), acum de mama si sora mea. Apoi am devenit barbatul si in fiecare relatie de cuplu ☹️
Cand am incheiat o relatie de cuplu de 10 ani (2015) m-am invinuit ca nu am facut suficient ca relatia sa functioneze. Am realizat ca nu pot avea o relatie buna cu iubitul pt ca nu am o relatie buna cu tata. L-am cautat pe tata, dar m-a respins. Aveam doar 33 de ani si simteam ca viata mea e in zadar. Desi aveam o cariera frumoasa… ceva lipsea!
Si asa incepe cautarea spirituala!
In 2017 a venit Brandon Bays in Romania si am fost la acel eveniment cu o mare sete de vindecare a trecutului. Prin tehnica CALATORIA l-am iertat pt tata pt ca m-a respins de fiecare data cand incercam sa ii vorbesc. Nu ii ceream nimic, voiam doar sa ma vada si pe mine, nu doar pe ceilalti 3 copii ai lui, de dupa mine…
La cateva luni dupa bocetul din terapia Calatoria, se petrece o minune! De Paste, la slujba de inviere, imediat dupa ce am luat lumina, l-am vazut pe tata in biserica. Nu obisnuia sa vina la acea biserica, sa nu dea cu ochii de noi. cu un imbold total misterios, m-am dus langa el: Sarumana tata! El s-a speriat si a iesit repede din biserica. M-am dus dupa el, pentru ca el fugea, spunand: Ce vrei? N-am gresit cu nimic, ma-ta e de vina! I-am raspuns cu niste cuvinte ce parca nu erau ale mele, de fapt Dumnezeu vorbea prin mine.
L-am privit in ochi, cu un zambet ireal: Nu vreau nimic, ma uit la tine si vad ca am fix ochii tai. Nu-ti cer nimic, am tot ce imi trebuie. Vreau sa stii ca te iubesc si iti multumesc ca mi-ai dat viata. Se uita nedumerit si era blocat…
Nu a mai apucat sa spuna ceva ca atunci a venit ca o furtuna sora mea, care nu-l iubeste deloc. El a plecat repede iar eu am intrat in biserica, cu o fericire de nedescris ce imi umplea sufletul.
Ma uitam la Iisus de pe cupola bisericii si ii multumeam ca am putut sa spun aceste cuvinte, ma miram ca eu am spus cu voce tare asa ceva. Mamaa ma privea nedumerita si nu indraznea sa intrebe nimic. Simteam ca plutesc in imbratisarea lui Iisus de pe cupola bisericii. M-am eliberat de o mare povara, cimentata cu multe „de ce?” -uri. Am acceptat ca tata nu ma vrea in viata lui si m-am detasat de suferinta traita mai mult de 30 ani. Am acceptat ca atat a putut. Bine ca sunt sanatoasa si pe picioarele mele.
Am lucrat cu tehnica iertarii pt 21 de zile, am plans, m-am descarcat, apoi i-am trimis iubire. Mi-am vazut de viata.
Dumnezeu are grija de tot si toate. La 3 ani distanta, de Florii, in 2020, cand pandemia mi-a pus la pamant agentia de turism pe care aveam, si eram tare suparata pe viata… imi scrie pe FB fratele meu, zice ca vrea sa fim prieteni, sa ne cunoastem, sa fim ca fratii..
Ce fericire!!!! Fratele meu a devenit liantul intre mine si tata, el l-a inmuiat pe tata, chiar vorbea cu mine la telefon cand era tata pe langa el, ca sa vada ca ne intelegem si ca suntem o familie. Sigur tata (cu orgoliu de leu) tinea distanta de teama de a nu-l judeca, poate era speriat ca ii voi cere cont pt tot ce nu a facut. Dar nu, am ales sa il imbratisez.
Dupa Craciunul 2020, mi-am vizitat cealalta familie, familia tatalui, cu fratii de pe partea tatalui, cu sotia acestuia, care m-a primit foarte frumos. Era ziua fratelui meu Stefan, si la invitatia lui, tata nu s-a mai putut opune. M-am dus in vizita in casa tatei, de unde mama a plecat cu mine si sora mea, cand aveam doar 2 ani. reveneam la matca… M-am simtit ca o studenta ce vine acasa in vacanta de Craciun, ca si cum niciodata nu as fi lipsit de acolo. asta pentru ca sotia tatei m-a primit bine, el a prefarat sa faca gratarul, in curte. Nu a discutat trecutul, m-am bucurat de prezent, ne-am adunat mai multi in jurul mesei.
Ce a rasunat ca un ecou in sufletul meu?
„hai măi tată, stai jos!” – adica, hai sa ne asezam la masa… zice tata…
o viata am asteptat aceste simple cuvinte, care nu au venit… si mi-au lasat un mare gol.
Măi tată!
Tata era de parca statea la masa cu prietenii, vecinii, nu ma trata in vre-un fel ca pe un invitat special… doar eram si eu pe acolo… Vine vremea sa plec, si cand imi luasem deja geaca sa ies din casa, imi vine o idee: Hai mai tata sa facem si noi o poza, ca eu nu am o poza cu tine. S-a emotionat.. (poate si influentat de paharele de vin). Atasez prima mea poza cu tata, la cei 38 de ani ai mei.
Cand am plecat acasa imi zice: Sa mai vii, esti binevenita oricand!
L-am imbratisat si i-am spus: Plangi, ca e minunat, da-ti voie sa simti. Te iubesc!
Am inchis o rana de abandon, am acceptat ca nu mai pot modifica trecutul, insa pot sa ma raportez diferit la energia masculina.
Au trecut anii si tata n-a mai dat nici un semn. Nu-l mai caut, nu-mi mai lipseste. Pentru ca acum simt ca tatal meu este DUMNEZEU.
In speranta ca relatarea mea poate inspira, va imbratisez!
Daniela – crescuta fara tata
Acum matura si impacata.
PS:
Daca te regasesti in povestea mea, si vrei sa faci pace cu trecutul, te sustin in procesul tau de vindecare prin tehnica iertarii si alte metode ce au dat rezultate, pe mine si pe alte persoane cu care am lucrat.
Îndraznește, vindecă, iubește!
Terapeut Daniela Berbece
Telefon: +40 741 559 352
Email: enjoyrituals@gmail.com
Adresa cabinetului fizic:
Strada Bibescu Vodă, nr. 5, București
(Reper: Hotel Horoscop, Metrou Unirii)
Locație Google Maps
